Loz in plic

Ma abordeaza un vanzator ambulant
– Domnule, luati un loz, jucati la loz in plic si castigati.
– Lasa-ma ba dracului in pace ca eu nu vreau sa castig.
– Nu-i nimic, avem si lozuri necastigatoare…

Experimentulul americanului

Un om de stiinta american, s-a hotarat sa faca un mic experiment: mergea prin gari si aeroporturi, in diverse colturi ale lumii, lasa in mijlocul salii de asteptare un geamantan apoi se ascundea, asteptand sa vada, cam in cat timp, bagajul respectiv se va evapora.
La Stockholm, nimeni nu s-a atins de geamantan.
La Londra, geamantanul i-a fost furat dupa o jumatate de ora.
La Paris, dupa 20 de minute.
La Roma, dupa zece minute.
La Tokio, dupa cinci minute a venit un om de serviciu, care l-a dus la camera de bagaje.
La Tel-Aviv, dupa trei minute, a venit politia, a inconjurat aeroportul, au scotocit peste tot, apoi au bagat geamantanul intr-o masina blindata si, cu mare tambalau, au plecat in afara orasului ca sa-l explodeze.
La Bucuresti, experimentul n-a reusit pentru ca, pe cand omul nostru era cu ochii pe geamantan, i s-a furat ceasul de la mana.
In timp ce se uita in jur dupa ceas, a disparut si geamantanul.
Ultima incercare s-a petrecut la Bagdad.
Acolo, odata cu geamantanul a disparut si americanul.

Noe e din Romania

In anul 2016, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit în Romania si-i zice:
– Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar: mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!
Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
– Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
– Iarta-ma, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp …. .
Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si nu am respectat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor si de asemenea, au sustinut ca a pune atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.
Apoi, cei Ministerul Mediului au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului…
Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii deoarece nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier. Blocul Sindical nu ma lasa sa fiu ajutat de propriii copii la constructie, deoarece acestia nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.
Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci, Doamne, iarta-ma, dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis!!
Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele aparu din nou stralucitor pe cer.
– Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
– Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte…

Minte de copil

O fetita de sase sau sapte ani intra, împreuna cu mama sa, într-un magazin.
Se uita fix la o angajata care era mai mult dezbracata decât îmbracata si, cu o nevinovatie de copil, o întreaba:
– Tu mai ai si acum haine de când erai mica?

Excursie in iad

Un om bun ajunge în Rai unde îsi primeste aripioarele, primeste un loc pe un norisor pufos, harfa la mâna si începe viata de Rai: toata ziua apa face pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, pasarelele cip-cip-cip.
O zi, doua, trei, o saptamâna, doua, o luna, doua, trei.
Plictiseala mare asa ca se gândeste:
– Hai sa dau o raita pe-aici.
Vede pe panoul de anunturi: “Sejur în Iad: 7 zile pret 7 pene din aripi”.
Îsi smulge sapte pene din aripa si plateste pe loc, e suit în autocar si dupa o ora ajunge la poarta Iadului.
Se deschid portile si apar cinci tipe supebe.
Petrece sapte zile de superbe cu nebunii, distractii.
Dar se temina zilele si se întoarce în Rai pe norisorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, pasarelele cip-cip-cip.
O zi, doua, o saptamâna, doua, trei, o luna.
– Gata! Asa nu se mai poate. Ma duc sa-mi fac actele de transfer în Iad!
Dupa o saptamâna primeste actele, se suie în autocar si ajunge la portile Iadului.
Se deschid portile si apar sapte handralai cât dulapul de musculosi, îl leaga si-l baga în cazan la fiert.
Nu mai întelege nimic.
Trece pe-acolo Prea Împielitatul si profitând de ocazie îl opreste si-l întreaba:
– Cum cu o saptamâna înainte a fost asa de de super cu gacigile si tot tacâmul si acum e groaznic?
– Asta-i diferenta dintre turist si emigrant.