Ce mai peste am prins

Pe stradă Vasile îi zice unui prieten:
– Până la urmă ai fost la pescuit în balta aia?
– Am fost Vasile.
– Nu prea ești încântat. Nu a tras la mămăligă și porumb?
– Ba da. Chiar am tras un pui de somn dar în brațele soției.

Partida de vanatoare

La o partida de vanatoare, un barbat elegant din Stockholm impusca o rata.
Pasarea cade insa in ograda unui fermier, care sustine ca vanatul ii apartine
– E pasarea mea, insista oraseanul.
Fermierul sugereaza sa fie transata disputa in stil vechi, cu un „sut neaos”:
– Eu iti trag un sut cat pot de tare in bo@s$, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urla mai putin ia pasarea.
Barbatul e de acord.
Fermierul ii trage un sut strasnic in partile sensibile.
Cand isi revine, oraseanul sopteste cu greu:
– Bine. Acum e randul meu.
– Lasa, zice taranul. Poti sa pastrezi rata.

Pescuit sportiv

O grămadă de pescari, cu scule de mii de dolari, momeală de sute de parai etc.
Apare un ţigan cu un băţ de 1.5 metri, o sfoară şi un ac.
Pune o boabă de mămăligă în ac şi aruncă.
Scoate numai crapi de 4, 5, 7, 10 kile.
Se uită la ei, şi-i aruncă înapoi.
Restul pescarilor, înnebuniţi.
– Mai ţigane, dar de când te-ai apucat de pescuit sportiv?
– Adică cum sportiv, manca-ţi-aş?
– Păi prinzi, îl arunci, prinzi, îl arunci…
– A, nu pescuiesc sportiv, îi arunc pentru că n-am tigaie aşa mare acasă.

Bula si vecinul sau medic

Bulă se întoarce acasă de la vânătoare, obosit mort şi fără nimic în tolbă.
Vecinul său, Strulă, care era medic, îl întreabă:
– N-ai împuşcat nimic, vecine? Chiar nimic?
– N-am ce să fac, vecine. Iepurii mei nu stau aşa de cuminţi ca bolnavii dumitale.

Nici o sansa la pescuit

– Gheorghe-al meu, zice o vecină, a plecat cu noaptea-n cap la pescuit şi diseară îl aştept să-mi vină cu un kil-două de peşte.
– Şi al meu a plecat la pescuit, dar n-am nicio speranţă să-mi vină cu ceva.
– De ce? Şi-a uitat momeala?
– Nu, momeala şi-a luat-o! Şi-a uitat banii…

Borcanul de la loz in plic

– Astă vară, văd pe unul cu loz în plic, povestea un pescar, bag mâna în borcan şi trag: 5000 de lei. Mai trag: 10000 de lei. Trag iarăşi: 50000 de lei. Trag din nou…
– Ce doriţi să comandaţi, domnilor?, îl întrerupse ospătarul.
– Păi, câte cinci mici de căciulă şi două butelii de Murfatlar.
Ospătarul plecă să aducă ce i se comandase şi pescarul nostru reluă:
– Ei, și unde rămăseserăm?
– Ai tras din nou și…
– Da, am tras din nou… şi ce credeţi? Un ditamai balaur de crap de vreo 12 kg.
– Cum?! Din borcan?
– Care borcan?
– Cum care borcan?… De la loz în plic.
– Care loz în plic, măi fraţilor?
– Lozul cu noroc! De 5000 lei, de 10000 lei, de 50000 lei.
– Care noroc, care lei? Ei uite, vezi? Asta vă strică pe voi. Sunteți invidioşi și vă place să şi exageraţi…

Noroc la pescuit

Un pescar pescuia răbdător de câteva ore bune, când un puşti apăru în spatele lui.
– Nene, nu prea ai noroc!
– Hai, pleacă şi lasă-mă-n pace!
– Nene, nu te supăra! Am vrut să-ţi spun că tata ţine un magazin de pescărie, imediat după colţ, pe uliţa mare…

Pescuitul dauneaza grav…

Sambata dimineata m-am strecurat usor din asternut, mi-am facut pachetul si am coborit pe tacute in garaj.
Am legat barca la cirlig si am inceput sa dau cu spatele.
Abia cind am iesit cu totul din garaj am realizat ca ploua cu galeata si vintul batea cu 100 km/h.
Am deschis radioul si am aflat ca vremea avea sa fie la fel toata ziua.
Am tras inapoi in garaj si, tiptil, m-am dus inapoi in dormitor.
M-am strecurat la loc langa nevasta-mea si i-am soptit:
– E o vreme groaznica afara.
Pe jumatate inca adormita, ea a raspuns:
– Iti poti imagina ca prostul de barbatu-meu s-a dus la pescuit pe asa o vreme?…

Nevasta padurarului

Un vanator, urmarind un mistret ranit, s-a afundat in padure si fara sa-si de-a seama l-a prins noaptea si s-a ratacit.
Intr-un tarziu vede undeva o lumina si tot mergand catre ia ajunge la un canton silvic.
Ba te la usa si apare padurarul.
– Te-ai ratacit spune omul si il pofteste in casa. Este tarziu, ramai aici pana dimineata cand iti arat drumul.
Pana atunci stai la masa cu noi, dar avem numai mamaliga cu branza.
– Padurarule, pot sa mai iau un pic de mamaliga? Uite, mi-a ramas un pic de branza…
Nu trece mult si intreaba din nou:
– Padurarule, pot sa mai iau un pic de branza? Uite ca mi-a mai ramas mamaliga…
Dupa ce acestea se repeta de mai multe ori, adorm toti in singura camera unde era cald, padurarul cu nevasta in pat si vanatorul pe o saltea pe
jos.
Dupa miezul noptii vuietul vantului este acoperit de urletul unei haite de lupi.
Padurarul sare din pat ca ars se imbraca pe intuneric rasturnand cateva scaune si cat ai clipi dispare in noapte.
In urma lui a ramas liniste.
Dupa un timp vanatorul intreaba in intuneric:
– Oare sta mult?
– Sta mult, ii raspunde femeia in soapta.
– Oare nu ma prinde ? intreaba din nou vanatorul.
– Nu te prinde mai omule, ca pana iese el in calea lupilor la capatul paraului, poate sa treaca toata noaptea.
– Zici ca nu ma prinde…
– Nu te prinde fii sigur. Hai, curaj!
– Atunci, spune vanatorul, ma duc sa mai iau un pic de mamaliga cu branza…