La mănăstirea din vârful muntelui, călugăriţele sunt înnebunite de groază.
E miezul nopţii şi, de undeva de afară, se aud nişte urlete cumplite.
Neştiind ce să facă, se hotărăsc să o trezească pe maica stareţă, poate să aibă ea o idee.
Maica stareţă deschide cu grijă o fereastră şi întreabă, cu vocea gâtuită de spaimă:
– Ci-cine e ac-colo?…
– Sunt eu, vampirul, se aude un glas de afară.
– Şi c-ce v-vrei de la n-noi?…
– Ha, ha, ha, am venit să vă beau sângele!…
Maica stareţă respiră uşurată:
– Şi pentru asta ai trebuit să ne sperii, bă, tâmpitule? Dacă ne vrei sângele, vino şi tu pe 28 ale lunii!…

Trei vampiri.
Morţi de foame.
Zice unul:
– Bă, tre’ să facem ceva că nu se mai poate. Noaptea nu iese nimic şi suntem terminaţi. Trebuie să acţionăm ziua.
Zis şi făcut.
Se duce primul.
Trece o oră, trec două, trei, trece o zi, trec două şi se întoarce plin de sânge, sătul, mulţumit.
– Cum ai făcut, bă, nenorocitule? Spune-ne şi nouă!
– Păi, vedeţi oile alea de acolo?
– Da.
– La toate le-am supt sângele.
Ceilalţi doi:
– Bă, tre’ să facem şi noi ceva, uită-te la nenorocitul ăla, cum a reuşit!
Se duce şi al doilea. Trece o oră, trec două, trei, patru, trece o zi şi se întoarce şi ăsta, plin de sânge, sătul.
– Cum ai făcut mă, şi tu?
– Păi, vedeţi vacile alea de-acolo?
– Da.
– La toate le-am supt sângele.
– Bă, tre’ să fac şi eu ceva că nu se mai poate, se hotărî ultimul.
Pleacă şi el, trece un minut, trec două, după cinci minute se întoarce, tot plin de sânge.
– Bă, dar tu cum ai reuşit aşa de repede?
– Păi, vedeţi stânca aia de-acolo?
– Da.
– Eu n-am văzut-o…

Doi vampiri lihniţi de foame, cu ultimele puteri, bat la uşa unui bordel.
Le deschide matroana, la care ei:
– Am venit să vă sugem sângele!
– Ne pare rău, aici se suge altceva

Trei vampiri merg într-un bar.
– Un pahar de sânge, zice primul.
– Sună bine! Şi eu, tot un pahar de sânge, zice al doilea.
– Un pahar de plasmă, cere al treilea.
Barmanul, ca să fie sigur că a luat comanda corect:
– Două SÂNGE şi un SÂNGE-LIGHT?