Femeie pe Luna

De ce nu au fost trimise niciodată femeile pe Lună:
– Houston, avem o problemă!
– Ce este?
– Nimic, nu contează…
– Care este problema?
– Nimic…
– Spune-mi, te rog, care este problema?
– Ştii foarte bine care este problema!

La bibloteca

Un tip se duce la bibliotecă şi-i spune tipei de la ghişeu:
– Fiţi amabilă, vreau şi eu o carte despre sinucideri…
– Of! Nu mai dăm astfel de cărţi că nimeni nu le mai aduce înapoi…

Cum scapam de canibali

În adâncurile Africii, un grup de turişti homo tare sapiens este prins de un trib de canibali homo tare sapiens.
Şeful tribului le zice:
– Scapă doar cel care ştie un banc nou! Vă previn, avem internet şi stăm pe Facebook!

Gheorghe fiul cel viteaz

Un satean, bate la uşa casei vecinului său.
Îi deschide un băiat de vreo nouă ani.
îl întreabă:
– Tatăl tău este acasă?
Puştiul răspunde:
– Nu, tata şi mama sunt în oraş!
– Dar fratele tău Gheorghe, e acasă?
– Nu, e în oraş cu mama şi tata!
Omul se leagănă stingherit de pe un picior pe altul.
Puştiul încearcă să îl ajute: Dacă aveţi nevoie să împrumutaţi vreo unealtă, pot să vă dau, eu ştiu unde sunt toate.
Fermierul e vădit jenat:
– Ştii… e vorba de faptul că fratele tău, Gheorghe, a lăsat-o însărcinată pe fiica mea Marioara….
– Da, cred că e mai bine să vorbiţi cu tata. Ştiu că încasează 50 de lei pentru taur şi 15 pentru vier, dar nu ştiu cât o să vă ia pentru Gheorghe !

Nevroza paguboasa

– Dumneata ai o nevroză, ar trebui să încerci să fii mai vesel, să fredonezi melodii de muzică uşoară, să spui bancuri, să zâmbeşti!
– Am încercat, domnule doctor, dar m-au dat afară din serviciu!
– Te-au dat afară? Dar unde lucrai?
– La o firmă de pompe funebre!

Scufiţa Rosie si Pinocchio

În pădure, Scufiţa Roşie se întâlneşte cu Pinocchio.
Încep să se zbenguiască şi Pinocchio cade cu nasul sub fustiţa Scufiţei Roşii.
– Vai, Scufiţa Roşie, îmi cer scuze că am nimerit cu nasul tocmai acolo, dar am să-l scot imediat.
– Nu-l scoate, lasă-l acolo, mai bine spune repede câteva minciuni.

Pestera din Apuseni

Un grup de turişti prin Apuseni găsesc întâmplător o peşteră.
Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea îngrozitor.
Când ies afară, se întâlnesc cu un baci.
Îl întreabă:
– Dom’ne, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute
aşa îngrozitor înăuntru?
– Apăi, dragii mei, răspunde baciul, e o întreagă legendă. Pe vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an, cobora în sat şi răpea cea mai frumoasă femeie. Tot aşa, până când au rămas
sătenii numai cu urâţenii de femei, pe care nu le mai folosea nimeni, şi, deci, satul era în pragul dispariţiei. Atunci, s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun. S-au gândit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax şi, după cam o săptămână, a venit. A intrat Făt Frumos în peşteră, l-a luat pe căpcăun şi l-a înfipt până la glezne în pământ. Căpcăunul s-a enervat şi l-a băgat pe Făt Frumos până la genunchi. Ăsta, ce, să se lase mai prejos? Îl ia pe căpcăun şi-l bagă până-n brâu în pământ. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă până la subsuori. Făt Frumos, nervos ca dracu’, îl ia pe căpcăun, îl bagă până în gât, scoate paloşul şi-i taie beregata. Sătenii, fericiţi, au tras un chef de pomină — vreo două săptămâni au tot băut. Ca răsplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasă dintre urâtele pe care le mai aveau. Ăştia doi s-au căsătorit şi au trăit aici până la adânci.
Turiştii fură şi nu prea captivaţi de poveste:
– Bine, dom’ne, dar tot n-am înţeles, ce pute aşa în peşteră?
– Apăi, nu ştiu, s-o fi c@c@t vreunul pe acolo!