– Doriţi cina?
– Ce pot să aleg?
– Da sau nu.

– Ce v-ar plăcea?, mă întreabă barmanul.
– Ce mi-ar plăcea?… Păi, o casă mai mare, bani mai mulţi şi o soţie mult mai frumoasă.
– Nu, zise barmanul calm, am vrut să zic: Ce doriţi?
– Îmi doresc să câştig la loterie, să moară soacra-mea şi copilul meu să se nască sănătos.
– Ce să fie?, accentuă barmanul, începând să-şi piardă răbdarea.
– Băiat sau fată, nu contează, îi spun.
– Domnule, strigă barmanul, enervat de-a dreptul, m-ai înţeles greşit, te-am întrebat doar: Ce vrei să bei?
– Aaa, îi zic, păi, de ce nu spui aşa?! Ce ai?
Barmanul se uită adânc în ochii mei şi îmi răspunde:
– Absolut nimic! Sunt perfect sanatos!

– Chelner! Supa mea e rece!
– Şi ce vă minunaţi aşa? Aţi comandat-o deja de o oră…

– Ce să vă aduc la desert, domnule?
– O cafea… Vezi să pui în ea nouă linguriţe de zahăr!
– Nu aş putea pune zece, ca să fie socoteala rotundă?, zice ironic chelnerul.
– Nu, las-o aşa, cu nouă linguriţe. Îmi place să fie puţin amară!

Un tip intră într-un bar deschis recent în centrul Bucureştiului.
La bar — un robot!
Robotul îi serveşte un cocktail perfect şi-l întreabă:
– Cât ai IQ-ul?
– 150, răspunde omul.
Robotul începe să facă o conversaţie cât se poate de agreabilă despre factorii încălzirii globale, fizica cuantică şi spiritualitate, biochimie, teoria coardelor, Constituţia europeană, nano-tehnologii şi sexualitate orientală.
Clientul este impresionat şi se decide să facă un test.
Iese din bar şi se întoarce pentru o nouă comandă.
Din nou, primeşte un cocktail perfect şi întrebarea despre IQ.
– 100.
De data aceasta, robotul vorbeşte despre fotbal, baschet, formula 1, vedete TV, diete alimentare şi scandalurile din USL şi ARD.
Cu totul impresionat, tipul iese din bar şi se întoarce pentru un test final.
Robotul îl serveşte impecabil şi pune întrebarea standard.
– Aaaa… cred că… aaa… 50, răspunde omul.
– Aşa-i că la alegeri mergem cu DD? Sau mai bine cu Gigi? Ăştia patrioţi adevăraţi!… Au furat tot hoţii ăştia, dacă l-am putea învia pe Ceauşescu, ăla a fost om! Cum a zis Nicuşor, nu opsiră ăştia în 20 de ani câte a construit tată-său, spuse robotul, cu lacrimi în ochi.

– Chelner, grătarul meu e tare ca o talpă de papuc!
– Dacă e aşa de tare, de ce nu aţi încercat să-l bateţi în cuie pe talpa papucului…
– Am încercat, dar s-au îndoit cuiele…

– Ospătar, aş vrea să stau de vorbă cu bucătarul. Mă interesează reţeta acestui sos.
– V-a plăcut atât de mult?
– Nu, doresc un clei pentru lipirea tapetului.

– Chelner, în ştrudelul cu mere nu este nici urmă de măr!
– Dar ce, în friptura vânătorească sunt vânători?…

– Chelner, unde e patronul?
– Lipseşte, domnule.
– Şi când se întoarce?
– Dacă se comportă bine, peste vreo doi ani!

La restaurantul La Nea Muscă:
– Chelner! Chelner! În jurul muştei mele e prea multă supă!…