Bancuri cu chelneri

– Chelner, unde e patronul? – Lipseşte, domnule. – Şi când se întoarce? – Dacă se comportă bine, peste vreo doi ani!

– Chelner! Supa mea e rece! – Şi ce vă minunaţi aşa? Aţi comandat-o deja de o oră…

– Ce să vă aduc la desert, domnule? – O cafea… Vezi să pui în ea nouă linguriţe de zahăr! – Nu aş putea pune zece, ca să fie socoteala rotundă?, zice ironic chelnerul. – Nu, las-o aşa, cu nouă linguriţe. Îmi place să fie puţin amară!

Un tip intră într-un bar deschis recent în centrul Bucureştiului. La bar — un robot! Robotul îi serveşte un cocktail perfect şi-l întreabă: – Cât ai IQ-ul? – 150, răspunde omul. Robotul începe să facă o conversaţie cât se poate de agreabilă despre factorii încălzirii globale, fizica cuantică şi spiritualitate, biochimie, teoria coardelor, Constituţia europeană, … Citește mai mult

– Chelner, grătarul meu e tare ca o talpă de papuc! – Dacă e aşa de tare, de ce nu aţi încercat să-l bateţi în cuie pe talpa papucului… – Am încercat, dar s-au îndoit cuiele…

– Ospătar, aş vrea să stau de vorbă cu bucătarul. Mă interesează reţeta acestui sos. – V-a plăcut atât de mult? – Nu, doresc un clei pentru lipirea tapetului.

– Chelner, în ştrudelul cu mere nu este nici urmă de măr! – Dar ce, în friptura vânătorească sunt vânători?…

La restaurantul La Nea Muscă: – Chelner! Chelner! În jurul muştei mele e prea multă supă!…

– Unde este patronul restaurantului?, întreabă un client foarte nemulţumit de mâncare. – Ia masa la restaurantul acela de peste drum, răspunse prompt ospătarul.

– Recunoaşteţi, întreabă judecătorul, că l-aţi agresat pe chelner şi l-aţi rănit grav? – Recunosc, spuse spăşit acuzatul. – Şi cu ce l-aţi lovit? – Cu friptură pe care mi-a servit-o.

– Chelner, e o muscă în supă mea! – La preţul ăsta, credeaţi că o putem pune pe Sharon Stone?

Oaspetele, sătul de aşteptat: – Chelner, ce face grătarul meu cu sos de piper? – Sete, domnule…

– Ospătar, această bucată de carne crudă îndrăzneşti s-o numeşti friptură? – Iertaţi-mă, domnule, dar eu sunt ospătar, nu lingvist.

Un turist străin intră să servească masa într-un restaurant de-al nostru. Aşa cum se întâmplă pe la noi, chelnerul umflă bine nota de plată. – Ei, ce face tipul, a început să protesteze?, se interesează şeful de sală. – Nu încă, spune chelnerul, acum îşi caută cuvintele în dicţionar.

– Chelner, aveţi coaste reci? – Nu, astăzi am o vestă de lână…

– Chelner, aveţi gâşte cu grăsime? – Nu, e doar o umflătură…

– Chelner! Cum se numeşte felul ăsta de mâncare? – Grătar ca la cabana! – Atunci trebuie că am muşcat o bucată din uşa cabanei…