Primarul din Paris

Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées.
Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș.
Întregul Paris era plin de rahat de porumbei.
Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz.
Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
„Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.”
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru.
Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian.
Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia.
L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
Urmatoarea zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel.
Primarul era în extaz.
A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească.
Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare.
Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE.
Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă: „Aveți și un țigan albastru??”

Esenta

– Cum se numeste transpiratia unui tigan??
– Esenta de rom…

Am Q7

Doi manelişti la un botez:
– Bă, mi-am luat maşină.
– De care?
– Audi Q7.
– Haoleu! Shukar! Şi ce număr are?
– Fără număr!

Eminescu si tigani

Eminescu da comanda unui tigan sa-i faca un cazan de arama.
Cand vede cazanul, zice Eminescu:
– Mai tigane, vrei sa ma pacalesti?…Cazanul asta al tau nu contine pic de arama!
– Da’ ce…raspunse tiganul, codrii tai contine?!

Soferul lui nea Nicu

Ceauşescu în vizită de lucru la sate… zice către şofer:
– Bă, da’ grăbeşte-te un pic că trebe s-ajungem înapoi tot azi.
Ţiganu’ de şofer atîta a aşteptat s-audă căci a şi călcat pedala de acceleraţie la podea şi în primul sat dă peste găina lui badea Traian.
Sătenii reacţioneză foarte prompt în momentul cînd văd că din maşină iese Ceauşescu în persoană să ceară scuze pentru omorîrea găinii.
Încep să arunce cu pietre, bolovani, etc.
Ceauşescu, speriat, sare în maşină şi ţipă la ţigan să calce pedala.
Zis şi făcut!
Nu trece mult timp că ţiganul nostru intră în alt sat şi, în grabă fiind, dă de data asta peste un porc şi mi-l omoară.
Ceauşescu, îngrozit datorită experienţei anterioare, îi zice ţiganului să iasă şi să ceară scuze ţăranilor.
Iese ţiganul şi se duce să stea de vorbă cu propietarul porcului omorît.
Trece o oră, trec două, ţiganul nostru nu se mai întoarce.
În sfîrşit, după vreo trei ore jumate se întoarce ţiganu’ cu alai mare, taraf, lumea fericită nevoie mare…
Intră ţiganu’-n maşină, la care Ceaşcă, curios, îl întrebă:
– Bă ţigane, cum dracu’ se face că după mine aruncară ăia cu bolovani cînd le călcarăm găina, iar acum, cînd călcarăm porcul ăstora, ei te ridică-n slăvi?
– Eh, to’arşu’ secretar, e vorba de diplomaţie la mijloc! M-am dus la ei şi le-am spus că mi-s şoferul lu’ Ceauşescu şi că am dat cu maşina peste porc..

Ziarul e baza

Ţiganu’ către cumătru-său:
– Să vezi, mânca-ţi-aş, nevastă-mea a cumpărat o perie de WC.
– Şi cum e?
– Merge, dar ziarul era mai bun.

Esarfa

Ţiganul merge acasă:
– De-ai şti, muiere, ce eşarfă am vrut să-ţi aduc…
– Şi de ce n-ai adus-o, mânca-ţi-aş?
– N-am putut, tot la mine se uită vânzătoarea.