Bula calugar

Lui Bulă i s-a părut că cel mai bun lucru e să se călugărească. Şi fiindcă altă mânăstire nu era pe acolo, s-a dus la Mânăstirea Tăcerii.
Când a ajuns, stareţul i-a zis:
– Poţi rămâne cât vrei aici la mânăstire cu o singură condiţie: nu vorbeşti nimic decât dacă te întreb eu.
Trece un an de când s-a călugărit şi stareţul îl cheam şi îi zice:
– Acum poţi să spui două cuvinte.
– Patul tare!
– A, bine, voi pune să ţi-l schimbe.
După încă un an stareţul iar îl cheamă să vorbească:
– A mai trecut un an, acum poţi să mai zici două cuvinte.
– Mâncarea rece.
– A, bine, o să se rezolve.
Mai trece un an şi este chemat din nou de stareţ:
– Ai din nou dreptul la două cuvinte.
– Eu renunţ.
– Ăsta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de când eşti aici n-ai făcut altceva decât să te plângi!