Vine Ion, acasă mort de beat.
Intră în cameră la copil și-l întreabă:
– Mai copile, ia spune tu lu tata, în ce clasă ești tu?
– În a treia, mă’ tată, tu nu știi?
– No, apăi, tu știi să scrii după dictare?
– Știu tată, cum să nu!
– No, ia un caiet și scrie: Ardealul îi al nost’!
Ia copilul un caiet și scrie ce-i zice tatăl.
– No, mai scrie o dată: Ardealul îi al nost’!
Mai scrie copilul o dată. Și tot așa până umple tot caietul cu Ardealul îi al nost’. Ion mulțumit se întoarce la birt. Copilul plângând o sună pe maică-sa.
– Mamă, mamă, eu așa de beat nu l-am văzut pe tata în viața mea…
– Da’ ce-a pățit dragul mamei? L-a adus poliția acasă?
– Nu, mamă!
– Dar ce e cu el?… E în comă alcoolică?
– Nu, mamă!
– Dar despre ce e vorba?
– Se crede ungur!…
