– Chelner, e o muscă în supă mea!
– La preţul ăsta, credeaţi că o putem pune pe Sharon Stone?

Oaspetele, sătul de aşteptat:
– Chelner, ce face grătarul meu cu sos de piper?
– Sete, domnule…

– Ospătar, această bucată de carne crudă îndrăzneşti s-o numeşti friptură?
– Iertaţi-mă, domnule, dar eu sunt ospătar, nu lingvist.

Un turist străin intră să servească masa într-un restaurant de-al nostru.
Aşa cum se întâmplă pe la noi, chelnerul umflă bine nota de plată.
– Ei, ce face tipul, a început să protesteze?, se interesează şeful de sală.
– Nu încă, spune chelnerul, acum îşi caută cuvintele în dicţionar.

– Chelner, aveţi coaste reci?
– Nu, astăzi am o vestă de lână…

– Chelner! Cum se numeşte felul ăsta de mâncare?
– Grătar ca la cabana!
– Atunci trebuie că am muşcat o bucată din uşa cabanei…

– Chelner, aveţi gâşte cu grăsime?
– Nu, e doar o umflătură…