Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni

Ziua 1: Cred ca azi fost zi liber la ei. Nu venit niciuna din angajat. Plimbat prin biroul meu lung si lat. Deschis fiset acte oficial dar plin de o beutur tulbure. Oare unde tinut la ei dosare?
Ziua 2: Nu fost ieri zi liber. Verificat in calendar, fost miercur. Poate nu lucreaza miercur la ei! Dar nici azi nu venit!?! Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda…. Toate sertarele plin cu acel beutur tulbur…
Ziua 10: Azi fost un secretara care zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos! Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur gasit in seif… Putin acrisor…
Ziua 20: Aici nimeni nu vorbesc ungureste. Toti nervos ca nu pricepe la ei. Oare e politic corect sa invat eu romanesc? Hmm,… bauturul acela tulbur nu e chiar rea.
Ziua 30: Descoperit intamplare un caset cu muzica folcloric ti prinde bine sa invat romaneste. Azi putut spune unei director apa-canal-investitii europene:
„Dunare daca n-aveam / Jiul Dunare-l faceam la noi!”
Simpatica baiat. Am baut cu el, putin, din acel bautur tulbur… exceptional…
Ziua 100: La ce sa muncesti in fiecare zi? M-am dat lovit si am drojdit niste zaibar cu nea Stelica, subprefectul.
Ziua 200: Fatal, treaba merge bine, unsa. Fura toti in prefectura. Puseram un CD cu Maria Dragomiroiu si ne facuram muci. L-am trimis pe Stelica la Segarcea, dupa doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat.
Ziua 300: Nenica, astia din UDMR chiar ma enerveaza. Ma sunara de la partid, sa ma intrebe cum stau cu nu-s-ce investitie. O sa-l sun pe Stelica, cand s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
Ziua 350: Mimisor, secretara zice ca ma tot cautara unii din UDMR. Am pus-o saale zica ca sunt intr-o sedinta. Sanchi, batuse Craiova acasa si ne facuram pulbere. Ce treaba au ungurii cu Doljul?
Juvete Attila

Cel mai nou banc politic

Nea Liviu merge sa consulte o ghicitoare.
Ghicitoarea închide ochii si îi spune :
– Va vad trecând pe un bulevard foarte mare, într-o masina decapotabila si lumea strigând de bucurie.
Nea Liviu zâmbeste si o întreaba :
– Deci multimea este fericita ?
– Da, ca niciodata !
– Si oamenii alearga dupa …masina ?
– Da, alearga în jurul masinii, ca nebunii. Politiei îi este foarte dificil sa faca loc masinii.
– Sunt si oameni care poarta drapele ?
– Da, drapele si bannere cu cuvinte de speranta pentru un viitor mai bun.
– Chiar asa ? Si oamenii striga, cânta ?
– Da, oamenii striga fraze de speranta :
“Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine !!!” Poporul este în sarbatoare.
– Si eu, eu cum reactionez la toate astea ?
– Nu pot sa vad ! Cosciugul este inchis.

Onorul armatelor

Obama, Putin şi Iohannis, făceau onorul armatelor.
Primul apare Obama:
– Armată drepţi!
Într-o secundă erau toţi aliniaţi perfect şi dădeau onorul. Obama ia o baionetă, o înfige în mâna unuia şi apoi îl întreabă:
– Te doare soldat?
– Nu.
– De ce?
– Sunt puşcaş marin al Statelor Unite şi nu ştiu ce e durerea!
Apoi apare Putin:
– Armată drepţi!
Într-o secundă şi soldaţii ruşi aliniaţi perfect, dau onorul. Putin ia şi el o baionetă, o înfige în burta unuia şi-l întreabă:
– Te doare soldat?
– Nu.
– De ce?
– Sunt soldat al Armatei Roşii, si nu stiu ce-i durerea!
Apare şi Klaus Iohannis :
– Armată drepţi. Un biban ia repede o cretă, trage o dungă şi se aliniază cu chiu cu vai toţi la dungă. Băsescu ia o baionetă, o înfine în piciorul unui soldat şi-l întreabă:
– Te doare soldat?
– Nu.
– De ce?
– Fiindcă port 41 şi mi-au dat bocanci 44.

La munca…

Cotroceni, a doua zi după referendum.
Klaus stă la birou și semnează niște documente.
La un moment dat se deschide ușa și unul dintre consilieri dă năvală în încăpere:
– Domnule Președinte, mă scuzați că intru așa, dar trebuie să dați drumul repede la televizor. Se pare că s-a sinucis Dragnea…
Iohannis se oprește un moment din ce făcea, se gândește prelung, apoi clatină din cap și ridică un arătător spre tavan:
– Domnule consilier, întâi munca și pe urmă distracția.

Fata lui Base in strainatate

Elena Băsescu, mezina fostului preşedinte al României, se cazează la un hotel din Luxembourg, unde se află în calitate de europarlamentar.
Ridică receptorul către oficiu şi spune:
– TU-TI-TU-RUM-TU-TU-TU!
Recepţionera nu înţelege:
– Can you repeat that please?
– TU-TI-TU-RUM-TU-TU-TU!
Recepţionera îl cheamă pe administrator pentru că nu înţelege ce spune distinsul europarlamentar.
Nici administratorul nu înţelege şi-l cheamă pe securistul ce o păzeşte pe mezina preşedintelui.
Acesta, mirat:
– Cum, nu ştiţi engleză!? Domnişoara a zis clar: “two tea to room 222″!